Editorial de Sorin Dan, fondator iTiles
Acest articol nu e un ghid tehnic. E o reflectie personala, sincera si probabil frustrata despre o intrebare care ma obseda: de ce nu producem gresie in Romania?
De ce nu producem mai multa gresie in Romania?
O intrebare simpla cu un raspuns complicat. Si cu mult mai multa frustrare decat as vrea sa recunosc.
Ma tot intreb cu frustrare de ce avem o singura fabrica de gresie si faianta in Romania cand materie prima avem, forta de munca exista, si cerere pe piata interna e URIASA. De ce Polonia a reusit sa isi acopere cererea interna SI sa faca export masiv in toata Europa, iar noi importam 95% din ce vindem?
Avem o singura fabrica la Cluj, Cesarom, recent relocata in afara orasului. Din ce am citit in presa, ar fi primit un ajutor de stat care, in final, unele surse zic ca nu s-ar fi concretizat. Si asta e tot. O fabrica. Intr-o tara de 19 milioane de oameni, cu cerere anuala de zeci de milioane de metri patrati de gresie.
Nu pot sa nu fac comparatia cu Polonia. Pentru ca vedem cu totii nivelul de PIB pe care l-au atins. Vad ce industrie au in domeniul nostru. Vad cum concureaza la produse finite cu tarile cu traditie seculara in domeniu - Italia, Spania. Si mai mult decat atat, vorbesc cu manageri polonezi care, din punct de vedere al mentalitatii si a filozofiei comerciale, ne lasa mult, mult in urma. Pare ca suntem in Dark Ages in aceasta privinta, la multe capitole.
Polonia vs Romania: Cum ne-au luat-o inainte cu 20 de ani?
Realitatea din cifre (industrie ceramica):
POLONIA
- • 25-30 fabrici mari de gresie si faianta
- • Productie: 250-300 milioane mp/an
- • Export: 60% din productie (Germania, UK, Franta)
- • Cerere interna: acoperita 80% din productie locala
- • PIB/capita: ~19,000 USD (2024)
- • Branduri: Cerrad, Paradyz, Tubadzin, Opoczno (cunoscute international)
- • Investitii: 500+ milioane EUR in ultimii 10 ani
ROMANIA
- • 1 fabrica mare (Cesarom Cluj)
- • Productie: ~5-8 milioane mp/an (estimare)
- • Export: minimal sau zero
- • Cerere interna: acoperita 5% din productie locala
- • PIB/capita: ~16,000 USD (2024)
- • Branduri: Cesarom (cunoscut local)
- • Investitii: stagnare sau regres in ultimii 5 ani
Polonia produce de 40-50 de ori mai multa gresie decat Romania. Si nu vorbesc de calitate inferioara - vorbesc de produse care concureaza cu Italia si Spania pe pietele externe.
Cum au facut-o? Nu e magie. E viziune, capital, mentalitate si politici industriale coerente. Polonia a inteles dupa '89 ca trebuie sa PRODUCA, nu doar sa CONSUME. Noi, din pacate, am ales sa importam tot si sa fim doar un "showroom" pentru fabricile din Italia, Spania, Turcia si India.
Si nu vorbesc doar de gresie. Vorbesc de mentalitate. Vorbesc cu manageri polonezi si simt diferenta: ei gandesc scalare, export, inovatie. Noi gandim supravietuire, profit rapid, cat de cat. Si asta se vede in rezultate.
Mostenirea comunismului: De ce am pornit de la zero (sau mai rau)
Pe urma imi amintesc: Am stat in comunism cateva zeci bune de ani. Si statul comunist te-a vrut prost. Nu a existat conceptul de initiativa antreprenoriala. Nu ai putut sa inveti sa faci business pentru ca business-ul privat era INTERZIS.
Ai invatat sa supravietuiesti, sa te descurci, sa "combini", dar nu ai invatat sa construiesti ceva pe termen lung. Nu ai invatat sa gandesti strategic, sa investesti in decenii, sa construiesti branduri care sa dureaze generatii.
Italia si Spania au avut decenii de capitalism functional, de acumulare de capital, de know-how transmis din generatie in generatie. Noi am inceput de la zero in '90. Si nu de la un zero functional - de la un zero cu ruine industriale, mentalitate distrusa, lipsa de incredere, lipsa de capital.
Calatoresc des in Italia (Sassuolo, Bologna, Modena) si Spania (Castellon). Si de fiecare data simt o palma peste fata. Vad zone industriale cu mii de fabrici gigantice care vand in toata lumea. Vad linii de productie digitale, robotizate, care scot 50,000 mp gresie PE ZI. Vad showroom-uri de 10,000 mp cu produse extraordinare.
Si ma tot intreb: Noi de ce nu putem face macar UNA? Macar o fabrica de dimensiunea celor medii de acolo. De ce?
Generatia mea - cei nascuti in anii '80, care am copilarit in haosul anilor '90 - suntem noi cei care trebuie sa facem schimbarea. E datoria noastra. Pentru urmatoarea generatie, dar in primul rand pentru noi. Pentru ca nu dorim sa ne mai intoarcem vreodata la acele vremuri carora multi dintre noi le platim pretul cu anxietati si bani frumosi lasati la farmacie si psihologi.
Da, am scris asta. Pentru ca e adevarat. Copiii comunismului platim pretul in sanatate mentala. Dar putem alege sa transformam trauma aia in motivatie. Sa iesim afara, sa calatorim, sa gasim oameni mai experimentati si intelepti decat noi de la care sa invatam. Sa nu mai acceptam mediocritatea ca normalitate.
Am incercat sa aduc investitii in Romania. Rezultat? Zero.
Cine ma cunoaste stie ca am deschis un business in Italia impreuna cu fondatorii unui grup industrial de productie de gresie care este prezent in toata lumea. Calatoresc des acolo si am incercat - si incerc in continuare - sa ii conving sa investeasca in Romania.
Rezultatul? Singurul lucru care am reusit sa ii conving sa faca pana acum a fost sa cumpere titluri de stat.
Nu investitii in fabrici. Nu investitii in productie. Nu investitii in know-how transfer. Titluri de stat. Si cand ii intreb de ce, raspunsul e simplu si brutal:
"Predictibilitatea la voi e inexistenta. Nu putem planifica investitii de 50-100 milioane EUR cand nu stim ce va fi peste 6 luni."
Si aici e durerea. Vorbesc cu oameni care AU bani, care STIU sa faca productie, care VOR sa investeasca. Dar cand ajung in Romania si vad realitatea - instabilitate politica, schimbari fiscale la 6 luni, birocratie kafkiana, lipsa de coerenta in politici industriale - se retrag.
Nu e lipsa de capital in lume. Nu e lipsa de know-how. E lipsa de PREDICTIBILITATE in Romania. E lipsa de INCREDERE ca ce planifici astazi va mai fi valabil peste 2 ani.
Exemplu concret: Le-am prezentat un business plan pentru o fabrica de gresie 2cm pentru exterior (nisa profitabila, competitie redusa in Europa). Analiza financiara arata ROI in 8 ani. Conditii excelente.
Raspuns: "E un plan excelent. Dar in 8 ani, cate guverne vor fi in Romania? Cate schimbari fiscale? Cate crize politice? Nu putem risca 40 milioane EUR in conditiile astea."
Si atunci ce fac? Cumpara titluri de stat romanesti. 6-7% dobanda, risc minim, lichiditate buna. Nu creeaza locuri de munca. Nu creeaza industrie. Nu creeaza valoare. Dar e predictibil. Si asta conteaza mai mult decat orice.
Asta e realitatea. Asta e frustrarea mea. Am acces la capital, am acces la know-how, dar nu pot sa-l aduc in Romania pentru ca Romania nu ofera conditii minime de predictibilitate.
Initiativa antreprenoriala: Seminte de schimbare (dar inca fragede)
M-am bucurat sa vad cateva fabrici in domenii conexe gresiei si faiantei care incearca sa aduca o plus valoare: adezivi, rosturi, hidroizolatii, profile. Sunt mici business-uri romanesti care au prins curaj si au zis: "Hai sa incercam sa producem ceva".
Am mai vazut multi romani care s-au intors din Spania si Italia si incearca sa inceapa mici business-uri facand ce au invatat muncind in fabrici acolo. Si aici e una calda, una rece: stiu sa produca (au invatat meseria pe fabricile italiene/spaniole), dar nu vin de pe pozitii de management. Practic, nu au politica comerciala. Nu stiu sa vanda, sa scaleze, sa exporte.
Dar sunt sigur ca unii dintre ei o vor invata!
Vom vedea exemple pozitive in urmatorul timp - business-uri mici si mijlocii care acopera cerere din piata acum acoperita de importuri. Nu vor fi giganti instant, dar vor fi primii pasi spre reindustrializare.
Si asta ma da cu speranta. Pentru ca inseamna ca generatia mea - cei care am copilarit in anii '90, am vazut prabuirea, am simtit lipsa - suntem noi cei care putem face schimbarea.
Din pacate, investitiile mai mari care exista in Romania sunt adesea legate de oameni politici care, stim cu totii, au o "protectie" mai mare fata de institutii. Noi, antreprenorii normali, fara legaturi politice, nu avem astfel de avantaje. Suntem la mila burorcratiei, a schimbarilor fiscale la 6 luni, a lipsei de predictibilitate.
Si totusi, incercam. Pentru ca alternativa e sa stam si sa ne plangem. Iar asta nu duce nicaieri.
Decapitalizarea: Elefantul din camera pe care nimeni nu-l vede
Incerc tot timpul sa gasesc raspunsuri si incerc sa ma ancorez in realitate. Si realitatea e urmatoarea: firmele din Romania sunt puternic decapitalizate. Fapt, nu fictiune.
Nu ma refer la multinationale sau la cele cateva exemple de firme care factureaza sute de milioane de euro sau traiesc din contractele pe bani publici. Ma refer la restul - marea majoritate a firmelor romanesti, IMM-uri, antreprenori normali.
De ce suntem decapitalizati?
- Lipsa de acces la capital: Bancile romanesti nu finanteaza productie. Vor garantii reale (case, terenuri), nu cred in business plan. Rata dobanzii e prohibitiva. Fondurile de investitii sunt putine si cauta doar tech/IT (nu industrie grea).
- Fiscalitate agresiva si imprevizibila: Schimbari fiscale la 6 luni. Nu stii pe ce lume te trezesti. Planifici pe 3 ani? Forget it, legea se schimba anul viitor. Asta UCIDE investitiile pe termen lung.
- Mentalitate "profit rapid": Daca investesti 5 milioane EUR intr-o fabrica, astepti 7-10 ani pana recuperezi investitia. Antreprenorul roman (educat in instabilitate) vrea profit in 2-3 ani. Frica de instabilitate te impinge spre business-uri cu cash-flow rapid, nu industrie.
- Lipsa de know-how industrial: Stim sa vindem, dar nu stim sa producem la scara mare. Generatia de ingineri si manageri industriali din comunism e la pensie sau aproape. Generatia noua a ales IT, nu industrie.
- Concurenta neloiala: Cum sa investesti in productie cand vin importuri din India/Turcia la preturi dumping? Cum sa concurezi cu fabrici chinezesti subventionate masiv de stat? Fara protectie sau politici industriale inteligente, productia locala moare.
- Birocratie ucigasa: Autorizatii, avize, inspectii, schimbari de reglementari. Dureaza 2-3 ani sa obtii toate hartiile pentru o fabrica. In Polonia dureaza 6-12 luni. Timpul = bani. Birocratie = moarte.
- Lipsa de coerenta in politici industriale: Fiecare guvern vine cu alte prioritati. Un an se subventioneaza industria, anul urmator se taie tot. Nu poti planifica investitii de 50-100 milioane EUR cand nu stii ce va fi peste 2 ani.
Rezultat? Firmele romanesti nu au bani sa investeasca in fabrici. Daca ai 500,000 EUR economisiti din profit (si asta e MULT pentru un IMM romanesc), ce faci: (A) investesti intr-o fabrica de gresie care va produce profitabil in 7-10 ani, SAU (B) extinzi business-ul actual de distributie care iti aduce cash-flow imediat?
Raspunsul e evident. Si de aia nu producem. Nu e lipsa de vointa. E lipsa de capital, lipsa de predictibilitate si lipsa de politici industriale coerente.
Ultimul an si jumatate: Nu doar ca batem pasul pe loc, am facut pasi inapoi
Nu pot sa nu mentionez ca situatia din ultimul an si jumatate a facut lucrurile si mai grele. Crestere costuri energie cu 200-300%, inflatie galopanta, crestere dobanda BNR, scadere putere de cumparare, incertitudine politica, anticiparea alegerilor, schimbari fiscale anuntate si neanuntate.
Firmele romanesti, deja decapitalizate, au fost LOVITE. Multi antreprenori cu care vorbesc sunt in survival mode. Nu mai gandesc la investitii, la crestere, la productie. Gandesc la supravietuire: cum platesc salariile, cum platesc furnizorii, cum reduc costurile.
Si in contextul asta, sa vorbim despre investitii de 10-50 milioane EUR in fabrici noi pare aproape deconectat de realitate. Dar trebuie sa vorbim despre asta. Pentru ca daca nu gandim acum la reindustrializare, ne trezim peste 10 ani ca am ratat din nou trenul.
Ce putem face? Cateva idei (poate naive, poate nu)
Nu vreau sa fiu doar frustrat. Vreau sa fiu constructiv. Iata ce cred ca ar trebui sa se intample (si in ce masura mica pot contribui si eu):
1. Asocieri si consortii intre firme romanesti
O firma singura nu poate investi 10 milioane EUR intr-o fabrica. Dar 10 firme impreuna, da. Trebuie sa incepem sa gandim asocieri strategice, nu competitie la sange. Polonia a facut asta - multe fabrici au pornit ca joint-ventures intre mai multi antreprenori.
Ce pot face eu: Initiam discutii cu alte firme din domeniu. Exploram posibilitatea unui consortiu pentru productie locala.
2. Atragere investitori strategici (nu oportunisti)
Trebuie sa convingem fonduri de investitii europene ca Romania e o oportunitate buna pentru reindustrializare. Costuri forta munca rezonabile, aproape de piata UE, potential de crestere. Dar trebuie sa venim cu business plan solid, nu cu vise.
Ce pot face eu: Particip la evenimente de networking international, prezint oportunitati, construiesc relatii.
3. Transfer de know-how din Italia/Spania
Trebuie sa aducem experti - manageri, ingineri, tehnologi - din tarile cu traditie. Oameni care au condus fabrici, care stiu procesul de productie de la A la Z. Sa ii platim bine, sa le oferim stake in business. Sa ne invete.
Ce pot face eu: Folosesc relatiile din Italia/Spania pentru a identifica potential consultanti/manageri interesati de proiecte in Romania.
4. Lobby pentru politici industriale coerente
Trebuie organizat - asociatii patronale, lobby la Guvern, presiune pentru politici care sustin productia locala: facilitati fiscale pentru investitii industriale, acces mai usor la credit, protectie minima contra dumping-ului, predictibilitate legislativa.
Ce pot face eu: Ma implic in asociatiile de profil, contribui la memorandumuri, vorbesc public despre problema.
5. Educatie si schimbare de mentalitate
Trebuie sa convingem generatia tanara ca industria poate fi sexy, ca productia poate fi profitabila, ca nu trebuie sa faci doar IT sau trading. Trebuie sa inspiram, sa aratam exemple de succes, sa oferim perspective.
Ce pot face eu: Scriu articole ca asta. Vorbesc la evenimente. Inspir prin exemplu personal (chiar daca e mic).
6. Inceput mic: Productie de nisa, nu giganti instant
Nu trebuie sa construim Marazzi 2.0 instant. Putem incepe cu productie de nisa: gresie 2cm pentru exterior, faianta artizanala, produse speciale. Piete mici dar profitabile, cu competitie mai redusa. Si de acolo, crestem.
Ce pot face eu: Explorez oportunitati pentru productie mica/medie in nise specifice unde avem avantaj competitiv.
Concluzie: Nu mai vreau sa import tot. Vreau sa PRODUC.
Asta e frustrarea mea. Asta e motivatia mea. Nu mai vreau sa fim doar un showroom pentru fabricile altora. Nu mai vreau sa vad banii romanilor ducandu-se in Italia, Spania, Polonia, India, China pentru produse pe care LE PUTEM FACE AICI.
Stiu ca suna naiv. Stiu ca realitatea e complicata. Stiu ca nu poti sa construiesti o fabrica de 10 milioane EUR peste noapte. Dar trebuie sa incepem undeva. Trebuie sa incepem sa gandim diferit.
Polonia ne-a luat-o inainte cu 20 de ani pentru ca au inceput in '90 sa construiasca industrie. Noi am inceput sa "facem comert". Acum platim pretul. Dar nu e prea tarziu. E greu, da. E complicat, da. Dar nu e imposibil.
Generatia mea - cei din anii '80-'90 - avem o alegere:
Fie acceptam sa fim mereu "importatorii" Europei, fie incepem sa CONSTRUIM. Sa nu mai fie "Made in China/India/Turkey", ci "Made in Romania".
Nu pentru nationalism ieftin. Ci pentru ca meritam mai mult. Si pentru ca stim ca PUTEM.
Asta incerc sa fac cu iTiles: sa aduc calitate, sa educ piata, sa construiesc incredere. Deocamdata distribui produse italiene (pentru ca romanesti de calitate nu exista). Dar visez la ziua cand o sa pot scrie: "iTiles - Produs in Romania, calitate mondiala".
Poate suna idealist. Poate e naiv. Dar alternativa e sa accept mediocritatea. Si asta nu pot. Nu dupa ce am vazut ce se poate in Italia si Spania. Nu dupa ce am vazut cum Polonia a reusit.
Daca tu, antreprenor roman, ai aceleasi ganduri - sa vorbim. Daca esti investitor care crezi in reindustrializare - sa vorbim. Daca esti inginer sau manager cu experienta in productie ceramica - sa vorbim.
Pentru ca singur nu pot. Dar impreuna, poate putem.
Vrei sa discutam despre asta?
Daca ai idei, sugestii, critica constructiva sau vrei sa te implici in proiecte de productie locala, contacteaza-ma direct.
Sau lasa un comentariu mai jos. Vreau sa aud si alte pareri, alte perspective.
Ce parere ai? Lasa un comentariu
Intrebari pentru tine, cititorule:
- Crezi ca Romania poate avea din nou o industrie ceramica puternica?
- Ce te opreste pe tine (daca esti antreprenor) sa investesti in productie?
- Ai idei concrete despre cum am putea schimba lucrurile?
- Cunosti oameni care ar fi interesati de un proiect de productie locala?
Lasa un comentariu mai jos sau trimite-mi un email. Vreau sa aud si alte pareri.
Articole conexe
Gresie Italia vs India: De ce difera pretul cu 100%?
Analiza completa diferente calitate: smalt, rezistenta, finisaj, miros, control calitate.
Cat costa sa renovezi o baie in 2026?
Ghid complet costuri renovare: materiale, manopera, timeline. 3 scenarii concrete.
Gresie XXL: Merita investitia?
Analiza ROI: costuri reale, avantaje, dezavantaje, calcul pe termen lung.
Citește și
Păreri iTiles — ce spun clienții noștri după 56.000 de comenzi — recenzii reale, cu bune și rele: unde am greșit, ce am schimbat și de ce suntem mereu deschiși la rezolvare.
Vrei sa vezi materialele inainte de a cumpara? Viziteaza showroom-urile iTiles din Bucuresti (Unirii & Pipera) sau din Cluj-Napoca — consultanta gratuita, peste 1.000 de modele la vedere.
